Povestea doamnei Elena Dare, Cismigiul vazut de sus...

Odata, nu de mult, la inceputul verii ,in centrul Bucurestiul se mai simtea mirosul teilor si salcamilor. Seara , fumul gratarelor pe care sfaraiau mititeii plutea la joasa inaltime si imbia targovetii sa-si termine ziua pe terasele sau gradinile restaurantelor. Astazi aromele au disparut alungate de concertul disonant al tevilor de esapament. Cu exceptia unui singur loc. O insula. O oaza. Gradina Cismigiu.

Biografia acestei batrane Doamne, alaturi de care m-am nascut ,care m-a botezat si alaturi de care traiesc pana in ziua de astazi, este cunoscuta de putini curiosi. Majoritatea leaga superficial numele gradinii Cismigiu cu cismeaua turceasca .

In urma cu mai putin de doua sute de ani apele raului si izvoare subterane imbelsugate inca mai inundau zona formand o balta, zisa “balta lui Dura negutatorul”. Cu papura , peste ,tantari , rate salbatice care soseau primavara si bineinteles nenumarate orchestre de broaste.



Linistea pastorala a baltii a fost tulburata pentru intaia data de un domnitor caruia isi dorea apa curata . Alexandru Ipsilanti, in anul de gratie 1779 a chemat un om priceput , l-a uns cu titlul de Marele Cismigiu, adica mai mare peste cismele si i-a poruncit sa-i aduca apa buna din cismelele pe care acesta urma sa le instaleze pe malul baltii. A construit doua, prima din ele langa intrarea din Stirbei Voda, unde curge izvorul Eminescu. Si dupa obiceiul locului, Marele Cismigiu pe nume Dumitru suiulgi-basa, mesterul “insalator” si-a construit si o casa. Si tot in acei ani, acolo unde este astazi Cercul Militar, se afla Manastirea Sarindar. La ploi imbelsugate, apele baltii lui Dura se ridicau pana in poarta manastirii.

Cand pe la 1830 generalul Kiseleff a ajuns in Targul Bucurestiului, tantarii l-au mancat atat de zdravan, incat dupa mai multe nopti in care s-a scarpinat pana la sange , l-a chemat pe baronul Borroczyn si cu ochii rosii de nedormit, i-a ordonat sa sece balta lui Dura si sa faca din ea o gradina publica. Pe scurt, lui Ipsilante i-a fost sete, Dumitru suiulgi-basa a dat numele, Pavel Kiseleff a dat ucazul si aveau sa treaca mai bine de douazeci de ani pana cand domnitorul Gheorghe Bibescu l-a adus in Bucuresti pe peisagistul vienez Carl Friederich Wilhelm Meyer care a croit gradina cam asa cum o cunoastem astazi. In 1854 s-au deschis portile Cismigiului. Batrana doamna are deci 152 de ani. Si poate ca, noi cei ne bucuram de ospitalitatea Doamnei Cismigiu, ar trebui sa depunem o floare pe mormantul lui C.F.W.Meyer, mort la 38 de ani, care se odihneste nu departe , la biserica Mavrogheni.





Veacul al nouasprezecelea inainta si odata cu el orasul. Dintr-un targ aflat la rascruce de drumuri, cetate de scaun alcatuita dintr-un mosaic de mahalale , se inchega o capitala europeana. Bucuresenii incepeau sa aiba pretentii si gusturi alese. Astfel, in anul 1889 si-a facut aparitia in Bucuresti Leona Dare. Numita “Regina Antilelor” sau “Cometa din 1873”. Prima femeie care a vazut Cismigiul (si Bucurestiul) de sus.

Cine a fost Leona Dare ? Despre batrana doamna Cismigiu vom mai vorbi. Povestea doamnei Leona Dare o vom spune astazi.



Cismigiul ,cu trecerea anilor, devenise un loc de mare atractie. Sarantoci si bogati, mahalagii si oase de printzi, servitoare si soldati, doamne din inalta societate si crai de curte veche , ieseau la plimbare , trecand unii pe langa ceilalti in gradina fermecata. In acel inceput de vara al anului 1889 multimea de gura casca s-s strans sa priveasca minunea franceza, femeia zburatoare, femeia cu “maxilarul de otzel”, care avea sa se ridice de-asupra Cismigiului intr-un balon, si sa-I minuneze cu exercitii la trapez.



Leona Dare nu era frantuzoaica cum a ramas ea in memoria scrisa a Bucurestiului. Nascuta in 1858 in America, din tata “soldat” si o mama “despre care nu se stie nimic”, La 11 ani, Susan A. Stuart apare sub numele de Zoe, in trupa De Lave . Lilla si perechea ei, Zoe, cu exercitii de acrobatie aeriana. Doi ani mai tarziu isi fac debutul la Circul C.J.Warner cu care ajung la New York in 1872..

Cand Leona Dare a aparut la Bucuresi, era in culmea gloriei. Daduse spectacole de acrobatie de trapez suspendata la mare inaltime de un balon umflatt cu aer cald in toate marile capitale ale Europei : Londra, Moscova, Berlin, in fine Paris unde apare seara dupa seara la Folies Bergere. “Femeia cu maxilarul de otel” era o mare frumusete pe care Chagal o picteaza. Ziarele vremii scriau : “una dintre cele mai voluptoase femei ale carei farmece ascunse a-au descoperit privirilor muritorilor de rand” sau: “ sa te uiti la ea ca la o femeie, ar insemna sa te uiti la ea intr-un mod stupid, caci aceasta femeie este o aparitie care aluneca pe o raza de lumina divina lasandu-ne in extaza contemplarii frumusetii.” Un alt reporter scrie : Leona Dare este mai mult decat o femeie, este un ideal”.

In orasul Spokane din zona Washington-ului se gaseste un Muzeul de Arta si Cultura. Intre colectiile lui, dedicate mai cu seama artei indienilor americani sunt pastrate atat costumul in care isi facea aparitia Leona cat instrumentele inventate pentru exercitiile la trapez performate la zeci de metrii inaltime. Numele ei de scena devenit renume se pute traduce: Leona Curaj.

Ziarista Marty Demarest din Spokane povesteste : “ Sub maxilarul inclestat al Leonei atarna 1metru si 65 de femeie, stransa intr-un corset albastru ce scotea in evidenta sanii ei generosi. Picioarele vanjoase tineau atat greutatea ei cat si greutatea unui partener. Ceafa devenea o tulpina de matase albastra , culoarea cerului, din care se desfaceau glezne, brate si coapse, petalele unei flori suspendate”.



Leona “Curaj”, odata ajunsa in Rusia, nascoceste impreuna cu primul ei barbat, trapezist si el, spectacolul acrobatiilor la trapezul suspendat cu ajutorul unui balon umflat cu aer cald. Pe trapez, alunca un carlig din metal stralucitor iar la celalalt capat al carligului se afla un fel de para din ceramica pe care Leona o lua in gura si strangea cu putere. Dl.Chris Fox din Statele Unite, pe care l-am contactat si care a avut amabilitatea sa-mi trimita informatii inedite despre faimoasa lui stra-stra-bunica, mi-a povestit ca daca pentru a manca o bucata de carne ai nevoie de o forta de 50 Kg pe centimetru patrat, Leona avea capacitatea de a dezvolta o forta in maxilare de zece ori mai mare. Imi povesteste Chris : “nu cred ca ti-ar fi placut ca stra-stra-bunica mea sa te muste…. A castigat bani multi, a avut o viata exceptionala inconjurandu-se de mister desi Parisul a vazut-o goala. Capete incoronate au onorat-o pentru bravura ei exceptionala”.

Dupa unul din zborurile ei, imparatul Wilhem I, acela care se luptase cu Napoleon , fondatorul primului Reich, o invita in palatul lui si ii declara: “esti o femeie brava, si Eu admir curajul”.

Istoria scrisa nu ne vorbeste despre ultimul ei barbat, (a femeie de gabaritul Leonei a schimbat cativa… ) Dl. Chris Fox il pomeneste pe ultimul dintre ei, un misterios austriac pe numele Ernest Grunebaum si ma intreaba :”cat de departe sunteti de Viena?” Isi doreste, daca as avea timp si interes sa ma reped pana acolo si sa mai fac niscaiva investigatii. Marturisesc ca sunt tentat, Leona Dare sau Leona Curaj ar merita o asemenea cercetare. A murit la 23 Mai in 1922 la Spokane,SUA.

Leona Dare a fost prima femeie care a vazut Bucurestiul de sus, inaltandu-se deasupra multimii de gura-casca si gradina Cismigiu. Ma uit pe fereastra si vad platanul din fata casei , platan urias in varsta de peste, 150 de ani. O zaresc pe Leona, valsand in aer deasupra . Era si el mai tanar, in acel sfarsit de primavera,1889…

Lucian D. Cismigiu